Zambila - Hyacinthus orientalis

Numele genului provine din mitologia grecă, “hyakinthos” care inseamnă “nestemată” şi face aluzie la frumuseţea tanărului Hyacinthus, favoritul zeului Apollo. Zambila a fost adusă în Europa de vest în secolul al XVI-lea şi a fost cultivată pentru prima dată în Austria în anii 1500. Zambilele sunt flori foarte formale şi parfumate. Bulbii masoară în mod obişnuit 12-14 cm, dar pot atinge şi dimensiuni gigantice pentru zambile (19 cm). Ele înfloresc în acelaşi timp cu lalele de mijloc de sezon. Zambilele se plantează in grupuri mici, iregulate. Sunt excelente ca flori tăiate si pot fi cultivate cu usurinţă in ghivece, ca flori de apartament. Bulbii sunt toxici.

Hyacinthus orientalis L Planta prezintă bulb tunicat, sferic, ovoid, protejat de catafile diferit colorate. Frunzele sunt lineare de culoare verde închis. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip racem susţinute de peduncului cărnoşi, suculenţi, cu o înălţime de 20-30 cm. Florile sunt scurte, pedicelate de tip campanulat, colorate in nuante de: roşu, roz ,galben, violet, albastru sau alb. Înfloreşte în lunile martie-aprilie.

Hyacinthus orientalis este specia genitoare a numeroase soiuri grupate sub numele de ,,zambile orlandeze” caracterizate prin inflorescenţe mari cu o formă aproape cilindrică, compuse din 40-50 flori simple sau 20-30 flori involte . Cele mai cultivate, sunt: ,,Edelweiss”; ,,Anne Marie”; ,,Amettyste”; ,,Myosotis”.

Hyacinthus azureus Fenzi Bak Planta are tije florale de 18-20 cm înălţime, frunzele lucioase, verde închis. Florile albastre-azurii, campanulate, dispuse in raceme dense. Înfloreşte primavara.

Zambilele sunt plante iubitoare de soarele, necesitând terenuri însorite, bogate în humus, permeabile, ferite de curenţi reci. Plantarea în camp se face în cursul lunii octombrie, la o adâncime de 8-10 cm. Dacă gerurile

sunt puternice şi bulbul nu e protejat, poate degera sau poate fi chiar distrus. Pentru a proteja bulbul, solul se acoperă cu un strat de frunze uscate sau paie. Primăvara se afâneaza solul o dată sau de două ori şi se irigă în caz de secetă. Fertilizările faziale cu azot in primă perioada şi cu potasiu după înflorire, favorizează formarea bulbilor.

Spre sfârşitul perioadei de înflorire, la subsoara tunicilor pe disc, se formează mugurii, din care se dezvoltă viitorii bulbi.

La intrarea în repaus, lunile iunie-iulie, frunzele încep să se usuce, iar bulbii se pot scoate din pământ în fiecare an sau la 2-3 ani o dată. Pană la plantare, bulbii se păstrează în încăperi aerisite, cu temperatura de 20-25°C. Dacă udaţi excesiv planta, mai ales în perioada de repaus, bulbul mucegăieşte sau putrezeşte. Când sunt extraşi din pământ pentru replantare, presăraţi asupra bulbilor o pulbere anticriptogamică, in special dacă au fost uşor loviţi. Dacă pe bulbi apar acarieni sau larve de muşte, introduceţi-i în apă caldă, la 45 de grade Celsius timp de o oră înainte de a-i planta.

Zambilele sunt foarte apreciate in decorul de primaveră pentru ronduri, rabate şi borduri. Se cultivă şi pentru flori tăiate sau la ghivece pentru decorul interioarelor.

Articol realizat de Adriana Brisc

Data articol: 04-03-2010

Taguri:

zambila, gradina, planta, gradini si plante, bulb, floare, flori

4interior.ro va recomanda:

Stil si pretiozitate intr-un apartament in alb si negru

Seminee electrice

Imbinari de stiluri si culori pentru casa ideala

4interior insufleteste casa cu tablouri marca ArtPosters

Alte articole din categorie:

Bambus norocos

Cyclamen