Ikebana este arta japoneză a aranjamentelor florale. Este mai mult decât o simplă aşezare a florilor într-o vază, este o artă, o disciplină în care aranjamentul este un lucru viu în care natura şi umanitatea sunt aduse laolaltă.
Ca oricare tip de artă, ikebana este expresia creativă care trebuie să respecte anumite reguli. Materialele folosite sunt crengi de copaci, frunze, iarbă şi muguri. Frumuseţea vine din combinaţii de culori, din formă naturală şi din semnificaţia aranjamentului. Ikebana este o artă traditională japoneză practicată de mai mult de 600 ani şi a început ca un ritual Budist de ofrandă adusă spiritului celui mort.
La mijlocul secolului 15 a obţinut statutul unei forme de artă, independentă de originile religioase, chiar dacă are semnificaţii simbolice şi filosofice. Primii profesori şi elevi au fost preoţii şi membrii nobilimii. Odată cu timpul ikebana a devenit o practică obisnuită în toate nivele societăţii japoneze. În anul 1500 ikebana a devenit subiectul festivalurilor tradiţionale, iar expoziţiile ikebana se ţin de atunci, în mod periodic.
Regulile prescrise cer ca materialele să fie combinate în moduri specifice. O ramură înaltă trebuie acompaniată de alte două mai mici, cele trei reprezentând cerul, omul, respectiv pământul. În 1545 Şcoala de Ikebana a formulat principiul aranjamentului rikka, denumind şi cele 7 ramuri principale folosite. Stilul rikka a devenit un model decorativ la curti şi în casele nobilimii. În 1600 semnificaţia religioasă s-a diminuat şi aranjamentele florale au devenit artă. În această perioadă simplitatea stilului chabana (influenţată de ceremonia ceaiului în stil rustic, fără fast) a dus la creearea stilului la întâmplare (sageire), urmat de stilurile seika si shoka – caracterizate printr-o legătură, un mănuchi strâns de tulpini ce formează o structură triunghiulară asimetrică cu trei tulpini.
Până în secolul 19 ikebana era o practică a barbaţilor, mai ales a samurailor, dar de acum şi femeile încep să ia lecţii. Dezvoltarea artei florale la japonezi se datorează dragostei de natură pe care fiecare japonez o are. Toţi oamenii iubesc frumuseţea naturală, dar japonezii o duc la nivel de artă, îi conferă un aspect spiritual. Ikebana îi ajută să traiască momentul, să apreciaze natura. Aranjamentele florale ajută samuraiul din trecut şi japonezul de astăzi (prins in iureşul tehnologiei moderne) să uite prin contemplare şi să-şi găsescă linistea sufletească privind o modestă floare.
In gramatica japoneză ikerv provine din verbul a trăi şi înseamnă a face pe cineva să traiască, iar bana provine de la cuvântul hana care înseamnă floare. Ikebana nu înseamnă doar a aduce o bucaţică din natură în casă, ci mai degrabă o încercare de a reprezenta întreaga natură, creând o legatură între exterior şi interior.
Pentru aranjamente se pot folosi orice fel de plante-crengi, frunze, ierburi, muschi, fructe, flori cum ar fi trandafiri, irişi, crizanteme, rămurele de mar sau cireş, orhidee sau flori de bromelii. Selecţia materialelor folosite trebuie facută cu mare atenţie şi necesită un simţ artistic foarte dezvoltat. Un specialist este apreciat atunci când este capabil să creeze un anumit tip de frumuseţe pe care nu-l vom putea admira niciodată în natură. Legătura dintre om şi natură este redată prin 3 linii: cerul, omul şi pământul. Cea mai înaltă ramură semnifică cerul, omul fiind cea mijlocie aşezată oblic în vas şi cu o dimensiune de ¾ din prima ramură. A treia ramură este cea mai scurtă , aşezată în partea din faţa a aranjamentului, iar cele trei ramuri trebuie să porneasca din acelaşi loc.
Vasul este o parte importantă şi trebuie ales cu atenţie în funcţie de tipul şi dimensiunile plantelor folosite. Ele pot fi din sticlă, ceramică, metal, lemn, piatră, bambus, carapace de crab sau broască testoasă. Pentru ca tulpinile să aibă poziţia dorită se folosesc suporturi, care la început erau confecţionate din paie de orez, iar mai târziu din metal – kenzan – asemănător cu o perie de sârmă.
Si trecerea timpului este un simbol sugerat de aranjamentele ikebana. Trecutul este simbolizat de plante înflorite şi frunze uscate, prezentul de flori întredeschise şi frunze verzi, iar viitorul este simbolizat de boboci de floare. În funcţie de anotim, variază şi bogăţia aranjamentului, primăvara şi vara fiind foarte bogat, iar iarna mai sărac.
Data articol: 19-07-2008
