Culoarea variază foarte mult în funcţie de materialele care se utilizează. Pentru a vedea cum se schimbă o culoare, să ne imaginăm de exemplu trei tipuri de materiale verzi: catifea, mătase şi bumbac. Efectul cu siguranţă este diferit. Culorile de pe ţesături sunt mai păstoase, lemnul le dă o patină specifică, iar suprafeţele lucioase fac culorile mai vii. Trebuie să fim atenţi la utilizarea contrastelor. Acestea trebuie evitate pentru că provoacă contracţii la nivelul ochiului şi dilată pupila. Ochiul oboseşte şi astfel provoacă dureri de cap. Chiar şi pozitionarea culorilor e importantă. Folosit la bază, albastrul pare apăsător, dar folosit în porţiunile de sus, pare mai lejer. Roşul este apăsător când e folosit sus, iar galbenul dă veselie şi lejeritate atunci cand este la înălţime. Luate separat, culorile comunică senzaţii foarte diferite.
VERDE
Nu este o culoare caldă, dar nici rece, chiar dacă prin natura sa aparţine mai mult categoriei a doua; poate pentru că ne trimite cu gândul la apă, implicit la umiditate. Mult verde în locuintă poate da senzaţia de stagnare, pentru ca este o culoare care posedă o energie apăsătoare, grea. Verdele olive incarca atmosfera, aşa că trebuie folosit cu moderaţie. Niciodată să nu alăturaţi verde cu negru pentru că rezultatul va crea o stare foarte tensionată.
ROŞU
Este o culoare foarte excitantă şi dacă este folosit pe suprafeţe mari este de preferat să utilizăm nunaţe mai deschise – roşu corai, somon. Roşul dă o senzaţie de stabilitate atunci când se întinde uniform pe suprafeţe. Purpuriul trebuie folosit doar atunci cand este nevoie şi dă senzaţia de fermitate.
PORTOCALIU
Este mai puţin iritant decât roşul, mai putin violent, dar pe suprafeţe mari este bine să-l folosim în tonuri deschise.
GALBEN
Este stimulant, dar nu excitant. Şi pentru această culoare merge aceaşi regulă: mai bine mai deschis atunci când e folosit pe suprafeţe mari. În centru galbenul pare mai aprins iar către margini pare mai deschis datorită efectului iradiant pe care il produce.
ALBASTRU
Relaxează, dar în nuanţe închise e deprimant. Îl putem asorta cu alte culori care să-l încălzească. Turquoise-ul are de obicei un efect calmant pentru cei foarte activi mental.
VIOLETUL
Când e luminos facilitează meditaţia şi inspiraţia. Poate fi folosit doar pe suprafeţe restrânse. Leonardo da Vinci spunea “ puterea meditaţiei poate fi de zece ori mai mare sub acţiunea luminii violete ce traversează vitraliile unei biserici” (Amber 1983). Movul domină stările violente, moderează iritabilitatea şi accesele de furie ale persoanelor sanatoase mental.
ALB
Este auster, monoton şi rece. Aduce în prim plan volumele şi formele punând în lumină de multe ori şi defectele şi banalitatea. Poate fi folosit pe suprafeţe mari, doar dacă i se alătură multe alte culori şi forme. Trebuie ştiut că pereţii zugrăviti în alb, după un timp se vor transforma în nuanţe de gri.
CREM
Este foarte iubit de designeri. Chiar şi atunci când se murdăreşte este frumos, pentru că se transformă în nuante plăcute, naturale, de pamant.
GRI
Indică prudenţa. Este rece, neutru şi monoton. Este util doar ca suport pentru alte culori. Alături de o culoare îşi asumă tonalitatea acesteia şi astfel se înveseleşte.
MARO
Reprezintă soliditatea, siguranţa, concretul, constanţa, dar în tonuri închise este apăsător, aşa că trebuie folosit cu moderaţie. Chiar şi în alegerea mobilerului şi a lemnăriei din locuinţă este bine să optăm pentru tonuri calde roşiatice sau naturale.
Data articol: 27-08-2008
