Ne-am lovit fiecare dintre noi cu problema alegerii culorilor din locuinţă, fie că a fost vorba de pereţi, mobilier sau accesorii. Ne place ceea ce vedem în show-room-uri şi reviste, dar oare în casa noastră putem folosi nuanţa aceea agresivă de violet combinată cu verde olive care ne-a plăcut atât de mult? Trebuie să ţinem cont atât de personalitatea fiecăruia cât şi de spaţiul destinat amenajării. Pentru aceia care nu au timpul necesar pentru a studia şi combina diferite culori şi nuante, dar doresc să-şi amenajeze singuri locuinţa, cel mai simplu este să folosească culori pastel şi alb, pentru că sunt elegante şi totodată uşor de asortat cu diferitele stiluri de mobilier.
Pentru cei care se încumetă să intre în lumea fantastică a culorilor, vom încerca să le arătăm cum ar trebui să se joace cu tonurile pentru a crea un spaţiu comunicativ şi reinventat. Culoarea şi-a pierdut din conotatiile agresive pe care le avea in in anii ’60-’70 şi acum îşi caută un nou rol. Nu acela de a produce o ruptură, ci acela de a crea armonie între individ şi ambient.
Studiile psihologice şi sociologice au demonstrat influenţa culorilor în viaţa şi în comportamentul nostru. Chiar şi în Feng-Shui (practică chinezească antică dar adusă în actualitate, ce organizează spaţiul pentru a crea armonie între energiile prezente în ambient) în prim plan este adusă tema culorii şi interacţiunea acesteia cu individul. Culorile din încăperile în care ne petrecem cea mai mare parte a zilei ne influentează foarte mult la nivelul psihicului.
Prima clasificare a culorilor este împărţirea în calde şi reci. Culorile calde sunt galbenul, roşul, portocaliul şi toate nuanţele intermediare de roşu şi portocaliu. Acestea sunt culori active, pozitive, ce sar în evidentă, dau senzaţia de apropiere şi ies din superficial. Sunt asociate cu acţiunea şi sonoritatea. Culorile reci – albastru, indigo şi violet, sunt culori calme, pasive, îndepărtate ce trimit către meditaţie.
Culorile schimbă chiar şi percepţia timpului. Roşul măreşte timpul, iar albastrul îl diminuează. Chiar şi dimensiunile par să varieze, culorile fiind instrumente utile pentru a crea volume. Culoarea poate fi folosită pentru a corecta relaţiile dintre suprafeţele care nu se armonizează, pentru a amplifica, a restrânge, a scurta sau a înălţa, totul fiind realizat şi cu ajutorul luminii. Defectele proporţiilor din locuintă pot fi atenuate cu metode simple. Dacă tavanul este prea jos, se poate crea impresia înălţimii reducând sau renunţând la praguri şi cornişe, căutând modele decorative verticale, care alungesc. În acelaşi timp se foloseşte o culoare deschisă pentru tavan şi pardoseală.Dacă tavanul este mult prea înalt, se poate zugrăvi într-o culoare închisă (dar niciodată negru) şi se continuă cu acea culoare şi pe pereţi pe porţiunea superioară. Se poate opta pentru o pardoseală închisă şi se evită dungile verticale pe pereţi, indiferent că este vorba de draperii sau tapet.
Dacă încăperea este prea mică trebuie să evităm fragmentarea pardoselii. Nu trebuie să folosim plăci de gresie mici, sau parchet foarte mărunt. O pardoseală închisă aduce peretii în prim plan, iar aceştia trebuie să fie foarte vioi. Unei pardoseli reci trebuie să i se alăture culori calde şi invers. O podea deschisă pare mai amplă şi cel mai bine se asortează cu pereţi deschişi şi ei la culoare şi într-o nuantă uniformă. Aşa ar trebui să fie şi uşile cu tocurile acestora, pentru că cele închise la culoare fracţionează în mod vizibil suprafeţele. Oglinzile poziţionate în locul potrivit, pot crea iluzia unui spaţiu mai mare. Atunci când încăperea este lungă şi strâmtă, putem folosi trucul rece/cald, închis/deschis. Vom colora în tonuri reci şi deschise suprafetele prea apropiate şi pereţii ce trebuie apropiaţi vor fi zugrăviţi în tonuri calde.
Data articol: 16-07-2008
