Un vechi dicton spune ca omul inteligent se hrăneşte cu ochii, aşa că masa nu înseamnă numai mâncare, ci un întreg ritual de aranjare şi decorare a mesei, un întreg amalgam de reguli ce trebuie respectate atunci când suntem oaspeţii unui eveniment festiv.
Ca să nu fim puşi în situaţii neplăcute, atunci când suntem gazde, trebuie să ştim cum trebuie să aranjăm masa, cum trebuie să arate faţa de masă, farfuriile şi paharele şi ce reguli trebuie urmate.
E de preferat o farfurie mai modestă, intactă , uneia de porţelan ciobit, chiar dacă aceasta a fost cândva foarte frumoasă. E de preferat faţa de masă din in, apretată, uneia dintr-o ţesătură scumpă, dar acoperită de pete. Pentru mese festive, faţa de masă şi serveţelele vor fi şi ele festive, de o albeaţă imaculată, iar pentru reuniuni intime se pot folosi feţele de masă colorate.
O faţă de masă trebuie să fie destul de mare ca să ascundă, pe cât posibil, picioarele mesei. În nici un caz nu vom folosi feţe de masă din material plastic, chiar dacă imită perfect cea mai sofisticată ţesătură. E bine să aşezăm sub faţa de masă un molton subţire care protejează masa. Trebuie să asigurăm un anumit spaţiu pentru fiecare invitat, chiar şi pentru cei foarte bine educaţi care ştiu să-şi ţină coatele pe lângă corp. Ca musafirii să se simtă comfortabil, acest spaţiu trebuie să fie de cel puţin 50 cm.
Atât masa familială cât şi cea festivă sunt aşezate la fel, dar diferă numărul farfuriilor, al tacâmurilor şi al paharelor în funcţie de felurile de mâncare. Fiecare farfurie va fi dublată de o alta care se aşează dedesubt, pentru serviciu, şi care este utilizată doar pentru a pune pe ea farfuria din care mâncăm. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.
O masă festivă se prezintă, de obicei, astfel : farfuria pentru primul fel este aşezată deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune şervetul frumos împăturit. Chiflele sau feliile de pâine se pun în două-trei coşulete speciale, repartizate simetric. Locul furculiţelor este la stânga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stânga în ordinea utilizării lor, acestea se aşează cu dinţii în sus. La dreapta, se pun cuţitele, cu partea tăioasă spre farfurie, tot în ordinea utilizării - cel mai îndepărtat este pentru primul fel de mâncare, iar în faţa farfuriei stă lingura de supă cu curbura în sus şi uneori linguriţa de desert ( dacă e loc pe masă ). Nu vom aşeza niciodată alături mai mult de trei cuţite şi de trei furculiţe. În general vom folosi patru farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supă, farfuria întinsă şi farfuria de desert. Tot în faţa farfuriilor, spre dreapta, este şi locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii – pentru băuturi distilate (whisky), pentru vin şi pentru apă. Reţineţi că ele trebuie să facă parte din acelaşi serviciu. După folosire, paharele de whisky se iau de pe masă. Băuturile aperitive se servesc întotdeauna înainte de masă. Paharele speciale se găsesc pe o masă separată, pe o tavă, şi fiecare invitat se serveşte cu ce-i place.
Decorarea mesei depinde de mărimea ei, de rangul musafirilor şi de împrejurări. Aproape indispensabile, florile şi lumânările vor încânta privirea. Florile trebuie puse în vaze joase ca să nu-i împiedice pe meseni să se vadă.
Nu vom pune pe masă decât ceea ce poate servi la o întrebuinţare imediată. Excepţie fac solniţele şi recipientele pentru piper care vor trebui să fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ).
Să reţinem deci că uleiul, oţetul, muştarul, smântâna etc. se vor aduce doar dacă cineva le cere. O gazdă atentă le are pregatite şi le oferă. Pentru sosuri se foloseşte o sosieră. Atenţie: sosul nu se pune nici pe friptură dar nici pe piure sau pe alte garnituri (macaroane , sote de legume etc ) deoarece e inestetic. Sosul se pune în farfurie şi se moaie în el bucăţelele de carne tăiate pe rând.
Salata se serveşte în castronele separate, pentru fiecare invitat în parte. Când friptura este tăiată la masă, gazda trebuie să aibă la îndemână tacâmuri speciale. E de preferat însă ca acesta operaţie să fie făcută în prealabil, iar friptura să fie prezentată felii, pe frunze de salată. În multe ţări salata se mănâncă separat după friptură.
Scobitorile nu-şi au locul pe masă, pentru că nu se folosesc în public.
Pentru mesele obişnuite există tacâmuri de oţel inoxidabil care sunt frumoase şi uşor de întreţinut. E adevărat ca argintăria conferă mesei eleganţă, dar să nu uităm că trebuie să străluceasca de curaţenie. Ca tot ce este preţios , argintăria cere o îngrijire specială , iar dacă nu avem timp pentru aşa ceva e preferabil să renunţăm la ea.
Am văzut aşadar cum ar trebui să arate o masă festivă. Sunt reguli pe care mulţi dintre noi le cunoaştem, dar nu le aplicăm pentru că nu prea mai pregătim mese festive acasă. Acestea sunt organizate la restaurante sau de către firme specializate. Cu toate acestea nu strică să ni le reîmprospătăm în minte, pentru a ştii să apreciem atunci când suntem oaspeţii unei mese festive ca la carte.
Data articol: 09-08-2008
