Nobletea marmurei de Carrara

Pentru valoarea ei estetică deosebită şi duritate, piatra naturală este folosită de secole pentru a decora palate, castele, catedrale, vile, fântâni, iar în prezent este folosită în multe interioare amenajate cu rafinament. Rocile naturale folosite cel mai des sunt marmura, granitul, calcarul, travertinul, onixul, mozaicul… Marmura se numără printre cele mai scumpe materiale de pe piaţă, totuşi preţul devine din ce în ce mai accesibil comparativ cu vremurile în care numai aristocraţia se bucura de un asemenea lux. Pe lângă proprietăţile sale deosebite, marmura este un material costisitor deoarece presupune precizie şi experienţă în prelucrare şi finisare pentru a-i păstra frumuseţea naturală.

Marmura este o rocă metamorfică foarte densă, dură, cu granulaţie fină, compusă în cea mai mare parte din calcit şi obţinută prin metamorfoza calcarului. Fiind un calcar cristalizat poate fi lustruită uşor, iar o finisare de oglindă aduce la viaţă culoarea din profunzime oferind efecte spectaculoase. Ea se poate găsi într-o bogăţie de culori, în funcţie de zona din care este extrasă : tonuri neutre de alb, tonuri vesele şi calde de galben sau portocaliu, nuanţe de verde sau de un negru spectaculos. Cele mai căutate sunt tonurile de bej pentru aspectul cald şi primitor pe care-l degajă orice ambient decorat cu ele.
Rezultatele marmurei sculptate sunt impresionante, ca de altfel intreg procesul de prelucrare, incepând chiar cu extragerea ei din carierele Carrara de exemplu, pe care Michelangelo le-a facut celebre.
Carrara este un oraş în provincia Massa-Carrara din regiunea Toscana, Italia, faimoasă pentru marmura sa de cu
loare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Oraşul se găseşte pe râul Carrione, la aproximativ 100 km nordvest de Florenţa. Marmura de Carrara a fost folosită încă din vremea Romei antice. Panteonul şi Columna lui Traian din Roma sunt realizate din acest material. Numeroase sculpturi din timpul Renaşterii cum ar fi David a lui Michelangelo şi până în zilele noastre cum ar fi sculpturile lui Henry Moore sunt cioplite tot în această marmură. Ceea ce o făcea şi mai apreciată în trecut era tehnica anevoioasă prin care era coborâtă din munţi :
prin aşa numita metodă Lizzaturra blocurile de marmură erau aşezate pe buşteni de lemn şi trase de mai multe perechi de boi. Piscurile munţilor din această regiune sunt albe şi în timpul verii, însă ceea ce se vede nu este zăpadă, ci marmură. Se găseşte în cantitatăţi atât de mari, încât în această zonă e folosită şi la bordurile străzilor!
În locuinţe marmura e folosită pentru podele, şeminee, băi (chiuvete, căzi, postamente, cabine de duş), bucătării, trepte, balustrade, coloane, obiecte decorative. Nervurile marmurei dau un aspect dramatic blaturilor folosite în mobilierul de bucătărie sau baie, iar o podea acoperită cu marmură întregeşte şi pune în valoare orice element sau temă de design.
Fiind o piatră naturală, marmura se zgârie foarte greu, trebuie depus un efort semnificativ pentru a lăsa urme în acest material. Singurul care are de suferit este stratul protector cu care sunt tratate blaturile în general, dar acesta poate fi refăcut prin metode specializate. Să ţinem cont că sculpturi cioplite cu sute de ani în urmă au rezistat până în prezent. Totuşi, pentru că este un carbonat de calciu, ea poate fi uşor atacată de acizi (suc de fructe, cafea, alcool, sosuri pentru salate, etc.) Dacă se aşează vase fierbinţi dire
ct pe suprfaţa ei, culoarea marmurei se va închide în acea zona. Pentru a păstra aspectul natural al bucătăriei bucurându-vă de un blat de marmură, protejaţi-l cât mai mult folosind în timpul gătitului tocător, suport pentru vase sau pahare. În acelaşi timp, farmecul marmurei vine şi din “îmbătrânirea” naturală, deci întreţinerea marmurei nu trebuie să devină o obsesie. De-a lungul anilor, marmura absoarbe petele, îşi schimbă patina dând personalitate interiorului în care se află.
Există două tipuri de blat de marmură: primul tip tăiat într-o singură bucată dintr-o placă de mari dimensiuni
de care proprietarul se poate bucura întreaga viaţă. Iar al doilea realizat din dale mai subţiri acoperite cu un strat protector şi lipite cu adezivi speciali pe un suport din beton. Bineînţeles, al doilea tip este mai ieftin, însă se şi deteriorează mai uşor.
Marmura albă este ideală pentru un interior nobil, coerent şi plăcut privirilor în orice moment.
Avem un exemplu de bucătărie, adevarată capodoperă în alb, cu blatul pentru gătit şi masa din marmură de Carrara strabatută de nervuri puternice gri-închis. Acest tip se găseşte foarte greu în prezent, acum predomină marmura cu o tentă gri şi cu nervuri mai şterse. Un bun substitut pentru a beneficia de efectele deosebite ale nervurilor marmurei de Carrara este marmura de Calcutta, însă aceasta costa de trei ori mai mult!
Pentru un decor dramatic, cea mai bună alegere ar fi un blat închis la culoare (negru sau gri inchis). În acest fel, se va forma un contrast puternic cu pereţii, mobilierul, accesoriile, indiferent dacă acestea sunt albe, viu colorate sau închise la culoare. Când bucătăria prezintă nuanţe naturale de alb, bej, “cafea-cu-lapte”, culoarea complementară pentru blat ar fi maro. Pentru un efect plăcut, este indicat ca nuanţa blatului să fie mai închisă sau mai deschisă decât culoarea dulapurilor din bucătărie, nu identice, fiind vorba de materiale complet diferite (piatră – lemn).

Proprietarii care preferă să dea culoare bucătăriei pot alege între diferite nuanţe de roz, verde sau albastru cu tente gri. Aceste culori se găsesc totuşi mai greu. Când alegeţi culoarea trebuie să aveţi grijă la aspectul general şi să încercaţi să o alegeţi într-un showroom, nu este suficient să vedeţi o mostră de câţiva cm, trebuie să vă imaginaţi că această culoare acoperă o suprafaţă destul de mare şi poate fi ostentativă şi obositoare în timp.
Revenind la piatra albă de Carrara, trebuie să menţionăm că folosirea ei cu măiestrie în piesele de mobilier transformă produsul final în adevărate sculpturi funcţionale. Designeri precum Bianco Michelangelo, Giorgio Soressi sau Eero Saarinen au realizat mese pentru living sau măsuţe de cafea cu design contemporan, reuşind să redea forme delicate în ciuda durităţii şi masivităţii rocii naturale.
Dacă achiziţionaţi un obiect din marmură, puteţi fi sigur că este unic prin jocul de forme şi nuanţe ce o
brăzdează, dat fiind faptul că este tăiat din rocă iar natura nu repetă niciodată acelaşi tipar. La noi în ţară cea mai folosită marmură este cea de Ruşchiţa din munţii Poiana Ruscă. Aceaştia conţin cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare în România. Nuanţele obţinute sunt alb, gri, roz, roz-galbui, roşiatic.
Articol realizat de Laura Lucut

Marmura este o rocă metamorfică foarte densă, dură, cu granulaţie fină, compusă în cea mai mare parte din calcit şi obţinută prin metamorfoza calcarului. Fiind un calcar cristalizat poate fi lustruită uşor, iar o finisare de oglindă aduce la viaţă culoarea din profunzime oferind efecte spectaculoase. Ea se poate găsi într-o bogăţie de culori, în funcţie de zona din care este extrasă : tonuri neutre de alb, tonuri vesele şi calde de galben sau portocaliu, nuanţe de verde sau de un negru spectaculos. Cele mai căutate sunt tonurile de bej pentru aspectul cald şi primitor pe care-l degajă orice ambient decorat cu ele.
Rezultatele marmurei sculptate sunt impresionante, ca de altfel intreg procesul de prelucrare, incepând chiar cu extragerea ei din carierele Carrara de exemplu, pe care Michelangelo le-a facut celebre.
Carrara este un oraş în provincia Massa-Carrara din regiunea Toscana, Italia, faimoasă pentru marmura sa de cu
loare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Oraşul se găseşte pe râul Carrione, la aproximativ 100 km nordvest de Florenţa. Marmura de Carrara a fost folosită încă din vremea Romei antice. Panteonul şi Columna lui Traian din Roma sunt realizate din acest material. Numeroase sculpturi din timpul Renaşterii cum ar fi David a lui Michelangelo şi până în zilele noastre cum ar fi sculpturile lui Henry Moore sunt cioplite tot în această marmură. Ceea ce o făcea şi mai apreciată în trecut era tehnica anevoioasă prin care era coborâtă din munţi :
prin aşa numita metodă Lizzaturra blocurile de marmură erau aşezate pe buşteni de lemn şi trase de mai multe perechi de boi. Piscurile munţilor din această regiune sunt albe şi în timpul verii, însă ceea ce se vede nu este zăpadă, ci marmură. Se găseşte în cantitatăţi atât de mari, încât în această zonă e folosită şi la bordurile străzilor!În locuinţe marmura e folosită pentru podele, şeminee, băi (chiuvete, căzi, postamente, cabine de duş), bucătării, trepte, balustrade, coloane, obiecte decorative. Nervurile marmurei dau un aspect dramatic blaturilor folosite în mobilierul de bucătărie sau baie, iar o podea acoperită cu marmură întregeşte şi pune în valoare orice element sau temă de design.

Fiind o piatră naturală, marmura se zgârie foarte greu, trebuie depus un efort semnificativ pentru a lăsa urme în acest material. Singurul care are de suferit este stratul protector cu care sunt tratate blaturile în general, dar acesta poate fi refăcut prin metode specializate. Să ţinem cont că sculpturi cioplite cu sute de ani în urmă au rezistat până în prezent. Totuşi, pentru că este un carbonat de calciu, ea poate fi uşor atacată de acizi (suc de fructe, cafea, alcool, sosuri pentru salate, etc.) Dacă se aşează vase fierbinţi dire
ct pe suprfaţa ei, culoarea marmurei se va închide în acea zona. Pentru a păstra aspectul natural al bucătăriei bucurându-vă de un blat de marmură, protejaţi-l cât mai mult folosind în timpul gătitului tocător, suport pentru vase sau pahare. În acelaşi timp, farmecul marmurei vine şi din “îmbătrânirea” naturală, deci întreţinerea marmurei nu trebuie să devină o obsesie. De-a lungul anilor, marmura absoarbe petele, îşi schimbă patina dând personalitate interiorului în care se află.Există două tipuri de blat de marmură: primul tip tăiat într-o singură bucată dintr-o placă de mari dimensiuni
de care proprietarul se poate bucura întreaga viaţă. Iar al doilea realizat din dale mai subţiri acoperite cu un strat protector şi lipite cu adezivi speciali pe un suport din beton. Bineînţeles, al doilea tip este mai ieftin, însă se şi deteriorează mai uşor.Marmura albă este ideală pentru un interior nobil, coerent şi plăcut privirilor în orice moment.
Avem un exemplu de bucătărie, adevarată capodoperă în alb, cu blatul pentru gătit şi masa din marmură de Carrara strabatută de nervuri puternice gri-închis. Acest tip se găseşte foarte greu în prezent, acum predomină marmura cu o tentă gri şi cu nervuri mai şterse. Un bun substitut pentru a beneficia de efectele deosebite ale nervurilor marmurei de Carrara este marmura de Calcutta, însă aceasta costa de trei ori mai mult!

Pentru un decor dramatic, cea mai bună alegere ar fi un blat închis la culoare (negru sau gri inchis). În acest fel, se va forma un contrast puternic cu pereţii, mobilierul, accesoriile, indiferent dacă acestea sunt albe, viu colorate sau închise la culoare. Când bucătăria prezintă nuanţe naturale de alb, bej, “cafea-cu-lapte”, culoarea complementară pentru blat ar fi maro. Pentru un efect plăcut, este indicat ca nuanţa blatului să fie mai închisă sau mai deschisă decât culoarea dulapurilor din bucătărie, nu identice, fiind vorba de materiale complet diferite (piatră – lemn).

Proprietarii care preferă să dea culoare bucătăriei pot alege între diferite nuanţe de roz, verde sau albastru cu tente gri. Aceste culori se găsesc totuşi mai greu. Când alegeţi culoarea trebuie să aveţi grijă la aspectul general şi să încercaţi să o alegeţi într-un showroom, nu este suficient să vedeţi o mostră de câţiva cm, trebuie să vă imaginaţi că această culoare acoperă o suprafaţă destul de mare şi poate fi ostentativă şi obositoare în timp.
Revenind la piatra albă de Carrara, trebuie să menţionăm că folosirea ei cu măiestrie în piesele de mobilier transformă produsul final în adevărate sculpturi funcţionale. Designeri precum Bianco Michelangelo, Giorgio Soressi sau Eero Saarinen au realizat mese pentru living sau măsuţe de cafea cu design contemporan, reuşind să redea forme delicate în ciuda durităţii şi masivităţii rocii naturale.
Dacă achiziţionaţi un obiect din marmură, puteţi fi sigur că este unic prin jocul de forme şi nuanţe ce o
brăzdează, dat fiind faptul că este tăiat din rocă iar natura nu repetă niciodată acelaşi tipar. La noi în ţară cea mai folosită marmură este cea de Ruşchiţa din munţii Poiana Ruscă. Aceaştia conţin cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare în România. Nuanţele obţinute sunt alb, gri, roz, roz-galbui, roşiatic. Articol realizat de Laura Lucut
Surse foto: veranda, housebeautiful, cotedetexas. blogspot, cogswellstone,
marble-export, wikipedia,
marble-export, wikipedia,
Data articol: 08-03-2010
Taguri:
Comentarii articol:
Nu exista comentarii pentru acest articol







